Deco Republic și lustrele din ceramica românească lucrate manual. Adriana Andrei, omul din spatele afacerii, își spune povestea

De la ce a pornit Deco Republic?

Înainte de Deco Republic, a fost un om de marketing care a lucrat vreo 10-11 ani în diverse companii mari, inclusiv multinaționale.

Țăcăneala asta a pornit de la o nevoie a mea. Nevoia de a rămâne acasă cu copilul meu care avea niște probleme de sănătate. Trebuia să stau cu el acasă și să mergem la terapii, să alocăm foarte mult timp acestui fapt. Nu mai puteam să continui să merg la serviciu. A trebuit să renunț. Așa m-am trezit acasă după 11 ani de marketing. Mă simțeam complet inutilă și lipsită de valoare. Cine sunt eu? Căci nu vreau să fiu casnică niciodată-niciodată în viața asta. (râde) Asta se întâmpla în 2014.

Ne mutaserăm de vreo 4-5 ani în casa noastră. Ca toată lumea la început, ne-am ocupat de lucruri foarte serioase – mobilat bucătărie, dormitoare și alte lucruri. Apoi am ajuns la brizbrizuri, lustre și alte decorațiuni. Evident că lustrele erau pe ultimul loc. Pe vremea aia, soțul meu lucra în Germania pentru că el trebuia să compenseze lipsa salariului meu. Într-o vizită pe care am făcut-o acolo am văzut într-un magazin de bijuterii niște inele luminate în vitrină de o ceșcuță de cafea, nimic special. Mi-a plăcut așa de tare ideea că mi-am zis că pot să fac și eu asta. Am început să caut castroane care să arate ca o ceașcă, nu doar un simplu castron. Prin 2015, mi-am făcut lustra și am pus-o în hol. O vedeam din living și mă bucuram de ea. Dar, de fapt, nu m-am bucurat doar eu, s-au bucurat și vecinii, și prietenii noștri, că suntem destul de prietenoși, primim oameni în vizită destul de frecvent. Au început să mă roage să le fac și lor. Atunci mi s-a părut că ar putea să fie o zonă de explorat.

„Am învățat că trebuie să fii flexibil. Să încerci să te adaptezi tot timpul. Online-ul mă provoacă să țin pasul cu el.” – Adriana Andrei, Deco Republic

În 2016, m-am dus la toate târgurile de handmade despre care auzeam și a căror taxă mi-o puteam permite, pentru că nu-mi puteam permite absolut orice. Am pornit cu 10 produse. Voiam să am cât mai multe, dar în același timp era important să le pot căra în brațe pe la târguri. Acum am în jur de 200 de produse.

Atunci, la început, la târguri, între toate standurile de bijuterii, hăinuțe, lumânări și alte lucruri, eu eram o neînțeleasă. Adică oamenii treceau de standul meu, se uitau, dar imaginează-ți niște castroane mici, tot felul de tingiri, străchini, coșuri de fructe și altele, atârnate de un suport de rufe. Atunci nu voiam să investesc prea mulți bani într-un stand complex – obiectivul meu era sa testez niște idei și să obțin feedback pentru produse. De fapt, omul de marketing din mine zicea că, înainte să te arunci în a investi în tot felul de lucruri care sunt utile într-adevăr, primul pas este să vezi tu ce zice populația despre ce vinzi tu. Oamenii treceau de stand, dar tot se uitau cu coada ochiului la mine și unii dintre ei se întorceau și mă întrebau „Doamnă, dar ce sunt astea?”. Li se părea neverosimil. Oricum efectul era uau. Asta am auzit cel mai frecvent, uau. Cred că toate uau-urile din târgurile alea veneau la mine. Asta mă făcea să mă simt super ok. E adevărat că nu vindeam foarte mult, dar asta pentru că oamenii nu veneau pregătiți să-și cumpere lustră de la târgul de handmade, nici pregătiți financiar și nici moral – stai că nu știu dacă mi se potrivește. Am primit și peste trei ani telefoane – să știți că v-am văzut acum trei ani la un târg și mi-a rămas în minte și, acum, că am terminat bucătăria, vreau să-mi cumpăr corpuri de iluminat. E foarte plăcut să ai feedback-ul ăsta și să te sune oamenii după atâta timp. Înseamnă că ce faci tu acolo este într-adevăr remarcabil și memorabil. E clar că e bine.

A fost un moment anume când ai simțit că, gata, acum chiar s-a transformat într-o afacere ce faci tu?

Asta a fost în 2018, după un an de eMAG Marketplace. Am simțit că într-adevăr este un business, că îmi aduce bani și aș putea să trăiesc foarte bine din asta. Adică nu mai este doar un hobby, nu mai e ceva care să placă prietenilor și rudelor apropiate. E chiar o mică afacere. Înainte vândusem doar prin târguri. Foarte mult timp vânzările mele au fost bazate pe eMAG Marketplace în proporție foarte mare, de 80%. Este foarte important, mi se pare că ei în continuare dau trendul în piață, ei îl generează, iar ceilalți retaileri încearcă își crească standardele la rândul lor.

Cum s-a transformat afacerea ta de atunci?

În primul rând, a trebuit să mă organizez și să nu mai am multe produse și foarte variate, ci mai degrabă să fac niște mini serii de produse, adică să am mai multe declinări pentru același tip de produse.

Pe de altă parte, m-a făcut să gândesc mai mult în termeni de afaceri. Încerc să țin lucrurile cât mai aproape, cât mai local. Pentru linia de cești și ceainice, ceramica vine de la Sighișoara. Sighișoara încă mai este cea mai mare fabrică de faianță de menaj din Europa Centrală și de Est. Mai am o gamă de produse din ceramică tradițională românească și pentru ele iau ceramica de la Corund, unde mă duc și vorbesc cu olarii direct. Am mai luat și din Baia Mare, de la niște artizani. Apoi și pentru părțile electrice colaborez cu un producător român.

Am mai învățat cum să fac cu logistica. Ambalajele, de exemplu. Nu știam că vorbești cu un arhitect care să-ți deseneze ambalajul dacă trebuie să fie făcut pe comandă, și la mine chiar trebuie să fie. Am aflat prin practică, în timp. Lustrele mele din ceramică pleacă de la mine într-o cutie în care sunt niște piese din polistiren tăiate cu laserul fix pe forma și dimensiunile produselor mele. La varianta asta am ajuns după ce am trecut prin forme tăiate din carton pe forma produsului. Sunt niște pași pe care îi înveți lucrând.

Hai să vorbim și despre design. De la început ai făcut totul singură. Cum ai învățat?

Am vorbit cu socrul meu care m-a ajutat să găuresc prima ceașcă, am învățat de la el ce îmi trebuie de fapt în afară de bormașină și cum se face.

Ideile îmi vin mergând prin magazine. Uite, de exemplu, un produs care a ajuns să devină o lampă de veghe pentru copii este, de fapt, alcătuită dintr-o jucărie pentru hamsteri. Am ajuns într-un petshop și am văzut o bucată de lemn care era această jucărie pentru hamsteri. Mi-am imaginat că în capul ei ar putea să stea o pastilă cu LED și apoi i-am mai pus niște decorațiuni – un îngeraș din fetru, niște panglici. Și iată lampa de veghe.

Atelierul tău unde e?

Atelierul meu este un subiect sensibil încă pentru că lucrez la mama acasă, la Zimnicea. Pentru că ar fi chiar culmea să găuresc eu 200 de cești într-un apartament din Chiajna. Ar fi ușor deranjant pentru vecini. (râde)

Cât durează să faci o lampă?

Uite, să zicem pentru lampa asta care se vinde cel mai bine, pentru partea de fabricație 10-15 minute, pentru asamblare încă 5. Vreo jumătate de oră aș spune în total. Apoi e livrarea, cel mai mult.

Mai mult durează conceperea lui. De la idee până la prototip și până la mini serie poate să dureze un an. Pentru că este foarte simplu să te gândești cum ar arăta ceva anume, iar când începi să îl lucrezi efectiv îți dai seama că piesele nu se potrivesc. Sunt niște detalii tehnice pe care atunci când ți-a venit ideea nu le poți lua în calcul, de-abia în momentul în care începi să le așezi, să faci puzzle-ul, îți dai seama de ce te poți lovi.

Pentru ce fel de casă și pentru ce fel de oameni sunt potrivite produsele tale?

Clienții mei sunt în general femei. Din punct de vedere stilistic, sunt oameni care și-au cumpărat casa lor și vor să amenajeze relativ repejor, dar să aibă niște chestii uau prin case. Iar ca stil de amenajare sunt case cu mobilă în stil modern, poate chiar nordic, și atunci ăsta este elementul care schimbă toată povestea casei. Pentru cele cu ceramică tradițională le asortează în amenajări industriale și un pic duse către tradițional; au de la bunici o cuvertură pe care o folosesc sau un covoraș și atunci mai atârnă și o lustră ca asta și se leagă povestea.

Au ajuns și în ceainării, în cofetării. Știu de niște cafenele din Iași și din Galați care au cumpărat și le folosesc.

Care sunt momentele tale de bucurie?

Acelea în care clienți te sună după ce le-a ajuns comanda și zic că este cel mai șmecher lucru din casa lor. Cel mai mult apreciază ideea. Ideea de a întoarce niște produse cu fundul în sus. Asta li se pare cel mai drăguț și asta apreciază și ei în momentul în care le intră niște oameni noi în casă, care n-au văzut produsele alea, reacționează cu un „uau, ce chestie ai pe tavan”. Uau a rămas cuvântul de bază, sunt deosebite, sunt foarte frumoase, mi-au luminat casa, mi-au adus uau în casă.

În general, cei cu care stabilesc o relație sunt cei care comandă un produs și se mai întâmplă să nu mai fie pe stoc. Îi sun și le ofer alte variante dintre care să aleagă. Și atunci se creează o conexiune cu omul și te sună înapoi. Primești și steluțe la review-uri.

Cel mai greu de satisfăcut la așteptările lor sau la nevoile lor ce e?

Exact momentul acela în care trebuie să sun să le spun că nu mai am produsul comandat de ei. Se mai întâmplă din diverse motive să apară întârzieri. Acela este momentul în care sufăr, că dezamăgesc un om.

Dacă e să privești în urmă, de când ai început și până acum, ce ți se pare că a contat cel mai mult în dezvoltarea Deco Republic?

Cel mai mult contează să fii văzut și ca să poți să fii vizibil în online ai nevoie, evident, de niște bugete de imagine, de expunere. Eu nu mi-am făcut un site al meu până anul ăsta – acum este în lucru și vreau să îi dau drumul până la sfârșitul anului – tocmai pentru că știam că nu am un buget pe care să îl investesc în dezvoltare și promovare. Mai bine mă concentrez să fac lucrurile așa cum e mai bine pentru a avea rezultate pe eMAG, iar asta înseamnă să țin cont de toate guideline-urile de expunere a produselor pe care ni le oferă ei, iar în felul ăsta îți crești vizibilitatea și conversia. Că de-aia ți le dau, să te ajute să-ți crești afacerea. Mai creștem și mai vedem dacă ajung în punctul în care să-mi fac și site-ul meu. Uite că am ajuns și în punctul ăla.

Pentru cineva care e la început de drum acum ce sfaturi ai?

În primul rând, în momentul în care te-ai apucat să produci ceva, ai grijă să ai niște fotografii foarte bune. Sunt foarte importante în comerțul online pentru că omul nu are șansa să pună mâna pe produs și atunci tu trebuie să îl prezinți din cât mai multe unghiuri și în situații în care tu îl vezi că se potrivește cel mai bine. Pentru că tu îi spui omului unde se potrivește produsul tău și în ce condiții și care îi sunt dimensiunile.

Uite, apropo de părți negative, oamenii nu citesc descrierile de pe site-uri, nu mai au răbdare, și au impresia că din imagine își dau seama foarte bine de trei centimetri diferență, lucru complet neadevărat. Am primit niște retururi la un moment dat pentru că nu au citit descrierile produselor. Se poate întâmpla, nicio tragedie.

În toți anii ăștia de când lucrezi produsele tale, ce ai învățat despre domeniul tău, despre afaceri, în general?

Am învățat că trebuie să fii flexibil. Asta este ca regulă de viață, nu de business neapărat. Ia-le așa cum vin că până la urmă iese bine. Să fii flexibil și să încerci să te adaptezi tot timpul. Lucrurile se schimbă cu repeziciune uluitoare, din punctul meu de vedere. Acum zece ani lucrurile nu se schimbau chiar așa de repede, dar acest online, da, mă cam provoacă să țin pasul cu el. Trebuie să urmărești toate informațiile care ar putea să conteze pentru afacerea ta.